Sursele de emisii din domeniul 1 sunt emisii directe din surse pe care o companie le deține sau le controlează.
Emisiile de domeniul 2 sunt emisii indirecte rezultate din achizițiile de energie ale unei companii, iar emisiile de domeniul 3 sunt toate celelalte emisii indirecte care rezultă din activitățile unei companii.

Standardul de contabilitate și raportare corporativă al Protocolului privind emisiile de gaze cu efect de seră oferă companiilor și altor organizații cerințe și îndrumări pentru a pregăti un inventar al emisiilor în toate cele trei domenii de aplicare.

De ce să măsurăm emisiile de Domeniul 1, 2 și 3?

Impactul nociv al emisiilor globale de gaze cu efect de seră este peste tot în jurul nostru. Dezastrele naturale tot mai frecvente și mai grave cauzează pierderi de vieți omenești, distrugerea locuințelor și strămutarea oamenilor și a animalelor sălbatice. Poluanții atmosferici legați de emisii cauzează boli respiratorii și cardiovasculare în comunitățile din întreaga lume. Iar terenurile agricole mai puțin productive și deficitul de apă cauzează penuria alimentelor și creșterea prețurilor.

Organizația Națiunilor Unite raportează că extracția de materiale, combustibili și alimente contribuie la 50% din emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial și la peste 90% din pierderea biodiversității, precum și la deficitul de apă.

Prin reducerea propriilor emisii de gaze cu efect de seră, companiile din diverse industrii joacă un rol esențial în protejarea sănătății umane și planetare. Contabilizarea emisiilor din domeniile 1, 2 și 3 permite companiilor să înțeleagă întregul spectru al emisiilor lor de gaze cu efect de seră și să îndeplinească cerințele de transparență ale părților interesate externe.

Dincolo de aceste imperative morale și societale, măsurarea emisiilor oferă și o valoare comercială tangibilă. Contabilizarea cuprinzătoare a emisiilor ajută companiile să identifice ineficiențele, să reducă costurile cu energia și resursele și să descopere oportunități de îmbunătățire operațională. Consolidează managementul riscurilor prin pregătirea organizațiilor pentru reglementări în continuă evoluție, stabilirea prețurilor carbonului și perturbări ale lanțului de aprovizionare. Din ce în ce mai mult, investitorii, clienții și partenerii se așteaptă la date climatice credibile, ceea ce face ca transparența emisiilor să fie esențială pentru menținerea accesului la capital, câștigarea de contracte și protejarea reputației mărcii.

În plus, organizațiile care măsoară și gestionează activ emisiile sunt mai bine poziționate pentru a inova prin dezvoltarea de produse și servicii cu emisii reduse de carbon care să răspundă cererii tot mai mari de pe piață. Prin integrarea datelor privind emisiile în procesul decizional, companiile pot stimula reziliența pe termen lung, competitivitatea și creșterea durabilă.

Ce înseamnă diferitele emisii din Domeniul 1, 2 și 3?

Emisiile din domeniile 1, 2 și 3 sunt definite de Protocolul privind gazele cu efect de seră pentru a grupa emisiile în funcție de sursă și a acoperi șapte gaze cu efect de seră:

• Dioxid de carbon (CO2)
• Metan (CH4)
• Oxid de azot (N₂O)
• Hidrofluorocarburi (HFC)
• Perfluorocarburi (PFC)
• Hexafluorură de sulf (SF6)
• Trifluorură de azot (NF 3)

Companiile creează inventare ale gazelor cu efect de seră care identifică sursele și cuantifică emisiile în toate cele trei domenii de aplicare. Protocolul privind gazele cu efect de seră oferă companiilor o modalitate cuprinzătoare de măsurare și gestionare a acestor emisii de gaze cu efect de seră, inclusiv metode standardizate de contabilizare a carbonului pentru a calcula cantitatea de emisii generate.

Ce sunt emisiile de Scopul 1?

Emisiile de Domeniul 1 sunt emisii directe produse de sursele pe care o companie le deține sau le controlează. Emisiile din Domeniul 1 includ combustibilul consumat de activele companiei, cum ar fi cazanele sau vehiculele flotei, precum și emisiile din procesul de producție de la fața locului. Sunt incluse și scurgerile de gaze cu efect de seră de la frigiderele de birou, aparatele de aer condiționat și alte echipamente.

Pentru companiile de utilități, emisiile de domeniul 1 includ și arderea combustibililor fosili pentru rețelele electrice, în special utilitățile care generează electricitate prin intermediul centralelor electrice pe bază de cărbune, gaze naturale sau petrol. Aceste emisii includ degajări de dioxid de carbon (CO₂), metan (CH₄) și oxid de azot (N₂O) ca parte a procesului de ardere.

Ce sunt emisiile de Scopul 2?

Emisiile de domeniul 2 sunt emisii indirecte rezultate din achizițiile de energie ale unei companii de la furnizorii de utilități. Emisiile din domeniul de aplicare 2 includ toată energia electrică, încălzirea, răcirea și aburul cumpărate și utilizate de clădirile, activele și procesele de producție ale companiei. Chiar dacă emisiile reale au loc la instalațiile furnizorului de utilități, aceste emisii indirecte sunt totuși raportabile, deoarece fac parte din propriul consum de energie al unei companii.

Ce sunt emisiile de Scopul 3?

Emisiile din domeniul de aplicare 3 sunt toate celelalte emisii și reprezintă de obicei cea mai mare parte din amprenta totală de carbon a unei companii, precum și cea mai mare oportunitate de reducere a emisiilor de carbon. Majoritatea companiilor mari raportează deja emisiile din domeniul de aplicare 1 și 2. Emisiile din domeniul de aplicare 3 sunt mult mai dificil de măsurat și de urmărit.

Aceste emisii indirecte sunt generate de întregul lanț valoric al unei companii - atât activități în amonte, cât și în aval - de la bunuri achiziționate, călătorii de afaceri și generarea de deșeuri, până la francize, investiții și eliminarea produselor vândute.

Categorii de emisii din domeniul de aplicare 3

15 categorii diferite din domeniul de aplicare 3 care acoperă întregul lanț valoric

Este obligatorie raportarea emisiilor de Domeniul 1, 2 și 3?

Cerințele pentru raportarea emisiilor din Domeniile 1, 2 și 3 diferă în funcție de țară, jurisdicție de reglementare și industrie. Raportarea emisiilor de domeniul 1 și 2 este adesea necesară pentru anumite tipuri și dimensiuni de companii și alte entități. Unele industrii, în special sectoarele cu emisii ridicate, precum energia, industria prelucrătoare și aviația, se pot confrunta cu cerințe de raportare mai stricte, dictate de reglementările naționale și standardele internaționale.

Obligativitatea raportării emisiilor de Domeniul 3 este mai puțin frecventă, dar este iminentă în cadrul legislației propuse și al modificărilor de reglementare. Și deoarece peisajul raportării emisiilor se schimbă rapid, companiile ar trebui să fie la curent cu cele mai recente reglementări din jurisdicțiile în care operează.

Iată o defalcare a situației diferitelor țări și cadre normative în ceea ce privește impunerea emisiilor de Domeniul 1, 2 și 3:

Statele Unite

Conform legii SB 253 din California, companiile mari (cu venituri anuale de cel puțin 1 miliard de dolari care își desfășoară activitatea în stat) trebuie să își raporteze public emisiile de gaze cu efect de seră:

• Raportarea pentru Domeniul 1 și Domeniul 2 începe în 2026, acoperind datele din 2025.
• Raportarea pentru Domeniul 3 începe în 2027, pe baza datelor din 2026.

Uniunea Europeană

Directiva UE privind raportarea sustenabilității corporative (CSRD) impune companiilor incluse în domeniul de aplicare să furnizeze informații detaliate privind sustenabilitatea. Aceasta include emisiile de gaze cu efect de seră din Domeniul 1, Domeniul 2 și emisiile relevante de gaze cu efect de seră din Domeniul 3 conform ESRS E1, determinate printr-o evaluare a dublei materialități.

China

Conform Legii privind protecția mediului (EPL) și reglementărilor aferente, companiile sunt obligate să raporteze emisiile de Domeniul 1, în special pentru sectoarele acoperite de sistemul național de comercializare a certificatelor de emisii din China. Raportarea emisiilor din Domeniul 2 și Scopul 3 nu este obligatorie, dar Comisia Națională pentru Dezvoltare și Reformă (CNDR) și Ministerul Ecologiei și Mediului (MEE) emit linii directoare care încurajează insistent divulgarea. Multe companii aleg, de asemenea, să raporteze aceste domenii de aplicare în mod voluntar prin intermediul unor cadre internaționale precum Carbon Disclosure Project (CDP) și Global Reporting Initiative (GRI).

Africa de Sud

Conform Legii naționale privind managementul mediului: calitatea aerului (NEMAQA), multe companii trebuie să raporteze emisiile de domeniul 1 și 2 și să plătească o taxă pe carbon pentru emisiile lor de domeniul 1. Raportarea emisiilor din Domeniul 3 rămâne voluntară, fiind determinată în principal de standardele internaționale și corporative.

Regatul Unit

Cerințele de raportare simplificată a energiei și a emisiilor de carbon (SECR) obligă anumite organizații să raporteze consumul de energie și emisiile de carbon, inclusiv emisiile din domeniul de aplicare 1 și 2. Raportarea emisiilor de domeniul de aplicare 3 este încurajată, dar nu este încă obligatorie.

Standarde internaționale

Grupul operativ privind informațiile financiare legate de climă (TCFD) stă la baza raportării climatice actuale și a fost integrat pe deplin în IFRS S1 și IFRS S2 ale ISSB, care formează o bază globală emergentă pentru informațiile financiare legate de sustenabilitate și climă. Un număr tot mai mare de jurisdicții — inclusiv Regatul Unit, UE prin intermediul CSRD, Noua Zeelandă și altele — se aliniază la aceste principii, solicitând dezvăluirea guvernanței, strategiei, managementului riscurilor și emisiilor din Domeniul 1, Domeniul 2 și emisiilor semnificative din Domeniul 3.

Cadre voluntare

Multe companii, în special cele cu o amprentă internațională, își raportează în mod voluntar emisiile de Scop 1, 2 și 3, urmând cadre precum Global Reporting Initiative (GRI) sau Carbon Disclosure Project (CDP).

Categorii de emisii în funcție de domeniul de aplicare

Care sunt câteva modalități de reducere a emisiilor de domeniul 1, 2 și 3?

Aplicând principiul conform căruia nu poți gestiona ceea ce nu poți măsura, primul și cel mai important pas pentru a reduce emisiile din Domeniile 1, 2 și 3 este măsurarea cu precizie a emisiilor din Domeniile 1, 2 și 3.

Pentru cuantificarea emisiilor de Scopul 1 și 2, majoritatea datelor de care o companie are nevoie pot fi accesate în sistemele sale ERP . Cuantificarea emisiilor de Scopul 3 ale unei companii este mult mai complexă, deoarece majoritatea datelor necesare se află la parteneri externi din lanțul de aprovizionare , furnizori de servicii și chiar clienți.

De aceea, companiile care pot măsura și gestiona emisiile din Domeniile 1, 2 și 3 utilizând o singură platformă integrată sunt bine poziționate pentru a realiza reducerile de emisii descrise mai jos.

Și acum, cu capacități avansate de inteligență artificială, companiile nu numai că pot identifica punctele fierbinți de carbon și pârghiile de reducere, ci și pot simula impactul potențialelor schimbări operaționale și pot compara scenarii pentru a se concentra asupra a ceea ce are cel mai mare impact.

Reducerea emisiilor din domeniul de aplicare 1

Emisiile din Domeniul 1 sunt generate direct de companie, așadar transformarea operațiunilor interne va avea cel mai mare impact asupra reducerii acestui domeniu de emisii. Câteva modalități extrem de eficiente de reducere a emisiilor de domeniul 1 includ:

• Eliminarea combustibililor fosili prin trecerea vehiculelor și flotelor companiei la electricitate și convertirea sistemelor de încălzire pe cărbune și păcură la sisteme geotermale sau gaze naturale

• Îmbunătățirea eficienței energetice prin eliminarea scurgerilor de încălzire și răcire din instalațiile companiei și modernizarea cu aparate și sisteme HVAC de înaltă eficiență

• Reducerea emisiilor în industria prelucrătoare prin proiectarea și producerea de produse în conformitate cu emisiile nete zero și o amprentă de carbon mai mică

Reducerea emisiilor din domeniul de aplicare 2

Practicile care reduc emisiile din domeniul 1 vor avea un impact și asupra emisiilor din domeniul 2 (cum ar fi practicile de eficiență energetică din domeniul 1 care reduc costurile energiei achiziționate din domeniul 2 ale unei companii). Printre practicile suplimentare de reducere a emisiilor din domeniul de aplicare 2 se numără:

• Trecerea la surse regenerabile de energie prin achiziționarea exclusivă de la furnizori de energie fără carbon , inclusiv companii de energie eoliană, solară și hidroenergetică

• Reducerea consumului de energie prin implementarea celor mai bune practici în cadrul forței de muncă și al facilităților, cum ar fi deconectarea computerelor și a aparatelor electrocasnice atunci când nu sunt utilizate și îmbunătățirea fluxului de aer în spațiile de lucru pentru a reduce utilizarea aerului condiționat și a încălzirii.

• Generarea de energie regenerabilă la fața locului prin instalarea de resurse energetice distribuite, cum ar fi unități solare pe acoperiș, turbine eoliene sau baterii de stocare

Reducerea emisiilor din domeniul de aplicare 3

Chiar și companiile care se luptă să depășească complexitățile măsurării emisiilor de domeniul 3 au încă oportunități excelente de a le reduce semnificativ. Câteva modalități concrete de a realiza reduceri în diferite categorii din domeniul de aplicare 3 includ:

• Încurajarea călătoriilor sustenabile ale angajaților prin mai multe opțiuni de lucru hibrid, indemnizații pentru transportul public, stimulente pentru utilizarea în comun a mașinilor și deplasări de afaceri minime

• Achiziționarea sustenabilă prin utilizarea furnizorilor cu o amprentă redusă de carbon și sprijinirea furnizorilor în reducerea emisiilor, ca parte a unei strategii corporative mai ample de reducere a emisiilor.

• Reducerea deșeurilor în operațiuni prin utilizarea materialelor reciclate în procesele de afaceri și transformarea produselor finite și a ambalajelor în reutilizabile, reciclabile sau compostabile

Trei bune practici pentru gestionarea integrală a emisiilor de carbon

Multe companii de astăzi se pot simți copleșite de provocările implicate în măsurarea și reducerea emisiilor de Domeniul 1, 2 și 3, precum și în menținerea unui avangardist în peisajele de afaceri și de reglementare în rapidă schimbare.

Indiferent de provocări, este posibilă realizarea unor reduceri în toate cele trei domenii de aplicare. Iată trei dintre cele mai bune practici pentru a realiza o gestionare completă a emisiilor de carbon într-un ritm accelerat:

1. Adoptă o abordare centrată pe ERP pentru monitorizarea la nivel de tranzacție

Implementarea unei soluții ERP ajută companiile să își valorifice toate datele tranzacționale de afaceri - în fiecare linie de afaceri - pentru raportarea și reducerea emisiilor de carbon. Abordarea integrează peisajele aplicațiilor și datelor, facilitând mult integrarea sustenabilității în întregul ciclu de viață al afacerii.

• Furnizați rezultate precise și auditabile ale amprentei de carbon la cel mai granular nivel, utilizând inteligența artificială pentru a automatiza cartografierea factorilor de emisie, după cum este necesar.

• Activați modelarea lanțului de aprovizionare pentru reducerea emisiilor din domeniul de aplicare 3

• Integrarea rezultatelor emisiilor în procesele existente, cum ar fi achizițiile publice

2. Construiți un registru verde care să conecteze emisiile și datele financiare

Reunirea datelor privind emisiile și a datelor financiare într-un registru verde ajută companiile să înțeleagă mai bine corelația dintre reducerea emisiilor și performanța financiară. Această abordare unificată permite luarea unor decizii de gestionare a carbonului care sunt atât solide din punct de vedere ecologic, cât și financiar.

• Oferiți directorilor financiari o perspectivă practică și integrată din punct de vedere financiar asupra performanței în materie de carbon

• Îndeplinirea cerințelor actuale și viitoare privind emisiile utilizând practici de contabilizare a carbonului universal acceptate

• Alinierea la principiile contabilității în partidă dublă, în conformitate cu Protocolul privind gazele cu efect de seră
• Folosește inteligența artificială pentru a genera rapoarte ad-hoc pentru analiza detaliată a datelor privind carbonul

3. Implementați un motor de calcul al emisiilor de carbon și inteligență artificială pentru îmbunătățiri la scară largă

Reducerea amprentei de carbon a companiilor și a produselor la scară largă necesită, de asemenea, utilizarea unor calcule avansate și foarte granulare ale emisiilor de carbon la scară largă. Un motor de calcul al emisiilor de carbon bazat pe inteligență artificială ajută companiile de toate dimensiunile să își optimizeze operațiunile interne și lanțurile de aprovizionare prin monitorizarea continuă a resurselor, raportare conformă și analiză predictivă.

• Analizați datele istorice pentru a prezice emisiile viitoare și a rula simulări în timp real care evaluează impactul schimbărilor operaționale

• Monitorizați și optimizați continuu resursele pentru a identifica și elimina ineficiențele și a gestiona încărcăturile energetice între surse.

• Asigurarea mai ușoară a conformității și standardizării datelor și calculelor privind emisiile în cadrul cadrelor de reglementare și al standardelor industriale

Eficient, inovator și eficient

Respectarea celor trei bune practici de mai sus va pune o bază solidă pentru contabilizarea și reducerea eficientă a emisiilor din Domeniile 1, 2 și 3. Pentru a construi și implementa această fundație mai rapid și la costuri mai mici, companiile din diverse industrii profită, de asemenea, de îndrumarea experților, precum și de tehnologii noi și inovatoare.

Emisiile de carbon acționează ca o contribuție esențială pentru o întreprindere autonomă, unde sistemele bazate pe inteligență artificială analizează, prezic și acționează continuu în cadrul proceselor complete. Prin includerea emisiilor din Domeniile 1, 2 și 3, organizațiile aduc sustenabilitatea în finanțe, lanțul de aprovizionare, achiziții și operațiuni. Această abordare îmbunătățește transparența, susține conformitatea și ajută echipele să ia decizii în timp real – tratând carbonul ca un factor cheie alături de cost, risc și performanță.

Clienții SAP pentru sustenabilitate în acțiune